„Munţii noştri aur poartă
Noi cerşim din poartă-n poartă!”
(spusă cu durere de moţi,
scrisă de Octavian Goga)
Roşia Montană este acolo de când vulcanii aducători de metale
preţioase la suprafaţă s-au liniştit şi au adormit de tot. Atestarea ei
documentară scrisă pe celebrele tăbliţe de ceară este data de 6
februarie 131 AD dată la care se numea Alburnus Maior după latinii
imperiului roman, cuceritorii Daciei la acea vreme. De-a lungul istorie
s-a vorbit şi scris deseori despre Roşia Montană pentru că a fost o
exploatare minieră continuă de peste optsprezece secole, cea mai
longilină mină de aur din lume. În ultimii douăzeci de ani se vorbeşte
din ce în ce mai mult despre ea, de când „Gabriel Resources” şi-a băgat
nasul înfigăreţ într-un chilipir românesc, pentru că Ion Marcel Ilici
iliescu şi Petre Roman au transformat România, prin mult trâmbiţata lor
tranziţia, în chilipirul tuturor străinilor! Totul s-a făcut prin
propagandă şi mass media!
Se ştie de peste o sută de ani, de la un congres oarecare, că cine va
stăpâni mass-media, va influenţa şi controla societatea viitoare.
Absolut adevărat, absolut demonstrat şi astfel cei ce vor să
influenţeze lumea după scopurile lor se sprijină pe o mass-media
proprie, o adevărată armă îndreptată împotriva fiecăruia, la el în casă,
mai ales după ce a apărut televiziunea şi internetul cu socializarea
feisbucistă. (în romgleză de la Facebook) Într-o sută de ani mass-media
s-a diversificat şi amplificat în fel şi chip, iar pentru cei puternici
şi avuţi purtându-se chiar ca prostituatele de stradă: pentru bani
satisface orice pretenţii. Este o forţă de dominare teribilă. E adevărat
că acestei forţe a privilegiaţilor i se opune o contra forţă:
libertatea presei şi accesul egal la ea ce s-a încununat cu Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, prin celebrul ei articol 19. Imediat,
cei puternici şi avuţi, ce vor să controleze lumea şi prin presă, au
contracarat cu alte forţe, metode: negarea adevărului inconvenabil,
omiterea sau trunchierea realităţii, a esenţialului, selectarea din
sondaje ce le este favorabil sau pur şi simplu fabricare lor,
propagandă stridentă, violentă în marş nazist sau demonstraţie
comunistă. Au pus în scenă sfânta calomnie şi dezinformatorii cu
descântece halucinogene şi ca personaj principal manipularea ce are
multiplele proceduri pentru brainwashing şi mind programming
cum este recunoscut internaţional! Într-o frază am punctat aceste
caracteristice ale mass-mediei folosite cu multă abilitate de
gabrielenii din Toronto în alienarea şi strămutarea locuitorilor din
Roşia Montană pentru a le lua proprietăţile, mutându-i în locuri
diferite, greu de adaptat şi este la fel, precum în trecut, nord
americanii îi strămutară pe amerindieni în rezervaţii! Cartierul Recea
din Alba Iulia este o neo-rezervaţie.
Datorită acestor nelegiuiri, Roşia Montană a devenit o problemă a
întregii naţiuni române fiindcă proiectul străin de exploatare intensivă
este o altă ocupare şi prădare a ţării şi a declanşat scânteia de
redeşteptare naţională, precum în trecut au fost cele din 1784-1785 şi
1848-1849, tot aici, în Munţii Apuseni! Atenţie!
Insistenţă abuzivă, fără margini şi discernământ, a gabrielenilor din
Toronto de a pune mâna pe minereul de la Roşia Montană prin orice
mijloace, în mod cert ascunde alte motive pe lângă marele profit cu care
RMGC (Roşia Montană Gold Corporation) se alege în dauna României. La
suprafaţă promit toate legalităţile, tehnologiile şi dragoste
neţărmurită faţă de sărăcia roşienilor, pe care-i strămută de pe vetrele
lor milenare, în timp ce în subteran fac aranjamente şi corup şi mai
mult guvernanţii corupţi, să scoată legi şi ordonanţe în favoarea lor,
dovedind că se pricep la săpături, la mineritul subteran! Din
nefericire, mass-media de Cotroceni, de parlament şi cea de stradă,
prostituată, satisface propaganda „Gabriel Resources”, numindu-se mass
media contra serviciu pe sub masă!
Cel mai evident exemplu de manipularea opiniei publice prin frontul
comun al acestor trei mass-media este crearea locurilor de muncă la
Roşia Montană, unica sursă de bunăstare locală, după ele. Această
afirmaţie nu se sprijină pe realitate, este un fals grosolan din două
motive: Întăi, RMGC este angajată în faza de strămutare a peste nouă
sute de familii de roşieni, deci aproape o jumătate din toată populaţia
comunei şi satelor ei. Strămutarea este în toi: peste trei sute de
familii au fost ca deportate spre reciclare în locuri de muncă, în alte
părţi. Al doilea, după proiectul RMGC toată activitatea de minerit şi
prelucrare va dura 25 de ani, perioadă mult exagerată la tehnologia
ultramodernă cu care se afişează, după care vor pleca, dar, bineînţeles
nu vor lua şi angajaţii locali cu ei, deci înapoi la şomajul din anul
2006! Roşia Montană va fi părăsită şi dată uitării precum minele
secătuite din vestul sălbatic nord american!
În paranteză, mult mediatizată de RMGC în România este o doamnă care
doreşte insistent deschiderea mineritului pentru viitorul copiilor ei.
Sentimente materne nobile, numai că în 25 de ani, copiii dânsei vor fi
adulţi şi caritabila companie a gabrielenilor va fi dusă lăsând pentru
viitorul copiilor doar o haldă de 250 milioane tone de steril cu cianuri
într-o groapă de 360 de hectare pe Valea Cornei , un adevărat mormânt
al fostului aur românesc. Această haldă îmbibată intensiv în substanţe
chimice toxice va fi ţinută de un baraj înalt de 180 de metri, cât o
clădire cu 60 de etaje! Vă daţi seama ce înălţime şi ce mare presiune îl
forţează în permanenţă şi eventualitatea cedării este chiar şi
matematic admisă. Atunci acea haldă otrăvitoare de 250 de milioane tone
porneşte la vale, ca cea de la Baia Mare din anul 2000, declanşând un
dezastru ecologic local şi european!
Şi mai vreau să-i spun ceva doamnei, primarului din Roşia Montană, şi
celor ce văd totul în roz prin acest proiect. Dacă se va porni acest
proiect anti-Roşia Montană, antinaţional, la care Băsescu pune umărul,
că el cap nu are decât pentru buzunarele lui, să fiţi siguri că nu va
dura atât cât spun, sa vă amăgească, în zece ani îl termină, cu tot cu
mult mediatizatele locuri de muncă! Argument este Mina Rio Narcea din
Spania, asemănătoare ca mărime cu cea de aici, pe care au dat-o gata în
nouă ani! Reţineţi: strămutarea populaţiei, durata de existenţă a
exploatării şi calculaţi-vă viitorul în roz adus pe tava mass-mediei de
gabrielenii din Toronto!
Din diferite sure scrise pe hârtie şi de pe Internet aflăm ce bombă
cu ceas distrugătoare va lăsa în scurta ei trecere prin Roşia Montană
această companie străină. Dar mai întâi, sunt de părerea celor ce susţin
continuarea mineritului la Roşia Montană, dar într-o formă mult mai
redusă, modernizată, în timp îndelungat şi concomitent cu mineritul la
minimum să se treacă treptat de la această mono-industrializare la
activităţi alternative atât în alte sectoare industriale cât şi
agro-zootehnice, la un turism specific acestui spaţiu. Cunosc Munţii
Apuseni şi cred în superiorul lor potenţial turistic, am ideea aceasta
şi cred că putea fi realizată în două decenii, dacă satul român ar fi
făcut contracte de parteneriat cu companii din Austria sau Germania
pentru modernizarea drumurilor şi şoselelor plus anexele moderne ale
turismului, Munţii Apuseni puteau deveni TIROL ROMÂNESC!
Să continuăm ideea; dacă, în loc de politică miticească de
pricopseală necinstită guvernanţii României ar fi avut un pic de
dragoste de ţară şi spirit gospodăresc, se puteau apuca de un asemenea
proiect în urmă cu ani şi ani de zile şi atunci roşienii aveau de lucru
şi nu trebuiau să fie strămutaţi, mai ales ca au acasă la ei cel mai
mare muzeu al mineritului din lume, ce trebuia doar amenajat şi
prezentat lumii. Locuri de muncă şi venit pentru generaţii şi generaţii.
Blestem pe capul naţiunii să nu fie condusă de gospodari ci de
guzgani! Să-l aibă preşedinte pe Băsescu Traian, care văzând culoarea
apei ce se scurgea din mina părăsită nu a putut face o altă sinapsă
neuronală decât că seamănă cu coniacul! Al doilea, şi eu, fiind cetăţean
român, mă opun proiectului RMGC pe care îl văd ca pe un monstru, că pe
un balaur din basmele noastre populare, care se năpusteşte asupra
Munţilor Apuseni şi-al oamenilor săi. E monstruos cum o companie
străină ne înşeală, cum ne jefuieşte la noi în ţară, cum ne aruncă de
pe vetrele noastre milenare şi aducând utilaje gigantice vor transforma,
în câţiva ani, patru munţi frumoşi în rezidii otrăvitoare peste
secole. E o neruşinare monstruoasă din partea lor dar în acelaşi timp o
laşitate din partea noastră că nu suntem mai mulţi, mai hotărâţi să ne
opunem acestui proiect străin şi monstruos.
Corneliu FLOREA
august 2012 – iulie 2013
Winnipeg - Canada