O declaratie politica din Senatul Romaniei

Senator: VALER MARIAN Circumscripţia electorală: SATU MARE Colegiul electoral: 1 Grupul parlamentar: PSD Şedinţa Senatului din: 13.02.2012 Titlul declaraţiei: De la şeful scorpionilor la şeful spionilor Guvernul Ungureanu nu este nici un guvern nou-nouţ nici un guvern al tinereţii, competenţei şi probităţii, cum încearcă să-l prezinte opiniei publice tutorele acestuia de la Palatul Cotroceni. Nu este un guvern nou-nouţ pentru că jumătate din membrii săi, respectiv 9 dintre aceştia, au făcut parte şi din Guvernul Boc. Este vorba de vicepremier şi de trei miniştri aparţinând UDMR (Marko Bela, Kelemen Hunor, Laszlo Borbely, Ladislau Ritli), de cei doi miniştri aparţinând UNPR (Gabriel Oprea, Cristian Diaconescu), de miniştrii dependenţi Cătălin Predoiu şi Leonard Orban şi de secretarul de stat Cătălin Baba, care a fost promovat ministru al Educaţiei. Cabinetul Ungureanu nu este din păcate niciun guvern al competenţei sau competenţelor. Dimpotrivă, este un guvern de rezerve sau de clone, de pile sau de pupile, de slugi sau de marionete, de fiţe sau de beizadele, de valeţi, de travestiţi sau de traseişti. Astfel, miniştrii Gabriel Oprea şi Cristian Diaconescu provin din PSD, în timp ce miniştrii Gabriel Berca, Cătălin Predoiu, Cătălin Baba şi Leonard Orban au debutat în PNL ori au fost apropiaţi acestui partid. Noul ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului, Cristian Petrescu, este cunoscut drept un fan şi un serv al fostei ministrese Elena Udrea, care l-a răsplătit cu contracte de peste 1 milion de euro de la acest minister. Petrescu a fost mecanic auto (una din profesiile pe placul preşedintelui Băsescu) şi a reuşit să absolve o facultate, respectiv Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, abia la vârsta de 34 de ani. Fără nicio competenţă sau experienţă managerială, a ajuns marele patron al infrastructurii din România. Noul ministru al Muncii şi Protecţiei Sociale, Claudia Boghicevici, este pupila primarului Aradului, Gheorghe Falcă, fiind numită la hotelul în care locuieşte în Bucureşti „blonda celor trei muşchetari portocalii de la Arad" (deputaţii Iustin Arghir Cionca, Lucian Rivis Tipei şi Adrian Henorel Niţu). Cea mai consistentă experienţă a doamnei Boghicevici a fost cea de învăţătoare la Casa de fete din Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Arad. Aceasta se laudă cu licenţa în ştiinţe economice (finanţe-bănci) şi cu patru mastere, dar majoritatea acestora au fost obţinute la contestata Universitate de Vest Vasile Goldiş din Arad. Noul ministru al Finanţelor Publice, Bogdan Drăgoi, este protejatul fostului ministru al Economiei, vicepreşedintele PDL Adrian Videanu (care este prieten de afaceri şi de concedii de lux cu tatăl său), şi nu s-a remarcat în mod deosebit ca secretar de stat Ministerul Finanţelor în ultimii doi ani, decât poate cu autoturismul marca Jaguar ultimul răcnet cu care venea la minister. Noul ministru al Transporturilor, Alexandru Nazare, este pupila fostului ministru de resort, Anca Boagiu, fiind din 2009 până în prezent subsecretar de stat respectiv secretar de stat la Ministerul Transporturilor, unde nu s-a remarcat prin nimic deosebit. Noul ministru al Comunicaţiilor, Răzvan Mustea – Şerban, are licenţă şi doctorat în economie, dar n-a avut experienţă managerială decât la firmele tatălui său, miliardar din Focşani şi sponsor important al PDL, şi a avut şansa să facă studii în SUA, împreună cu domnişoara prezidenţială EBA. Acest ministru s-a remarcat mai mult prin declaraţia sa de avere, care conţine o vilă în Bucureşti, o vilă în Voluntari şi un autoturism Porsche ultimul răcnet, dar nu conţine o vilă pe care o deţine la Miami (SUA). Noul ministru al Agriculturii, Stelian Fuia, s-a remarcat prin studii de marketing la Harvard, dar şi prin promovarea produselor agricole modificate genetic în România şi prin hăcuirea unor staţiuni de cercetare agricolă. Noul ministru al Economiei, Lucian Bode, este promovatul şi protejatul fostului consilier economic al premierului Emil Boc, Andreea Paul Vass, amândoi fiind originari din judeţul Sălaj. Bode şi-a început cariera politică ca şi consilier local în comuna natală Valcău de Jos şi a fost promovat tot de Andreea Paul Vass în funcţia de preşedinte al Organizaţiei judeţene Sălaj a PDL, la care aceasta deţine şefia organizaţiei de femei. Bode a absolvit o facultate obscură de electronică din Oradea şi a ajuns lider sindical şi şef serviciu la Sucursala Zalău a SC Electrica SA, unde a condus câteva echipe de electricieni căţărători pe stâlpi. Foşti ofiţeri SRI din Zalău afirmă că Bode a fost informator la miliţie înainte de 1989 şi la serviciul secret al MAI (doi şi un sfert) după, precum şi că împreună cu Andreea Paul Vass l-a susţinut pe actualul director general al DGIPI, comisarul şef Cristian Gheorghe Laţcău, originar tot din Sălaj, atât cu ocazia numirii acestuia în funcţie, în decembrie 2010, de către fostul ministru de interne Constantin Traian Igaş, cât şi în toamna anului trecut când fostul premier Emil Boc a solicitat să fie eliberat din funcţie, în urma unor semnale venite din partea altui serviciu secret. Noul ministru al Educaţiei, Cătălin Baba, este valetul fostului premier Emil Boc, care l-a promovat şef al Cancelariei primului ministru şi apoi secretar de stat la Educaţie. Facultatea de bază a lui Cătălin Baba este Medicina Veterinară, dar ulterior a absolvit şi Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative, unde a ajuns conferenţiar şi decan, calitate în care s-a remarcat prin tot felul de promovări dubioase, inclusiv ale soţiei şi cumnatului său. Astfel, printr-o declaraţie elaborată de Colegiul Senatului şi Consiliul Academic al Universităţii Babeş – Bolyai, Cătălin Baba a fost acuzat de nepotism, în anul 2009, după numirea sa în funcţia de secretar de stat la Educaţie. O primă acuzaţie a fost aceea că soţia sa Alina Baba, fostă Cherecheş, originară din Satu Mare şi licenţiată iniţial a unei facultăţi de drept private, pe care a absolvit-o cu media 7,16, la Universitatea Vasile Goldiş, a absolvit ulterior extensia Satu Mare a Facultăţii de Administraţie Publică a Universităţii Babeş - Bolyai, la care soţul său era decan, cu media 10, dar colegii săi sătmăreni au afirmat că n-au văzut-o la faţă în cei trei ani de studii, nici la cursuri şi nici la examene. O a doua acuzaţie era că, în calitate de decan, a solicitat derogare de medie pentru soţia sa şi pentru cumnatul Răzvan Cherecheş pentru ca aceştia să poată ocupa posturile de asistent la Drept constituţional, respectiv asistent la Sănătate publică la facultatea pe care o conducea. O a treia acuzaţie era că Baba nu are lucrări de unic autor (articole, studii, recenzii, s.a.), puţinele sale scrieri fiind în colaborare cu alţi autori. O a patra acuzaţie era aceea că, deşi norma didactică a lui Cătălin Baba cuprinde discipline din domeniul ştiinţelor politice şi politicilor publice, acesta se ocupa de disciplina de sănătate publică, calificarea sa fiind de medic veterinar. Guvernul Ungureanu nu este nici un guvern integru, mai mulţi miniştri, inclusiv dintre cei noi, având probleme de probitate. Astfel, ANI s-a sesizat în cazul ministrului Sănătăţii, Ladislau Ritli, după ce acesta şi-a promovat fiul pe postul de director al spitalului pe care l-a condus până ce a fost cooptat în Guvern. Ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Cristian Petrescu, a avut contracte cu ministerul pe care l-a preluat. Ministrul Comunicaţiilor, Răzvan Mustea Şerban, nu şi-a declarat o vilă pe care o deţine la Miami în SUA. Ministrul Educaţiei, Cătălin Baba, s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât a deţinut concomitent atât funcţia de secretar de stat la Educaţie cât şi calitatea de membru al Consiliului de Administraţie al Televiziunii Române. În plus, mai mulţi primari din Regiunea de Dezvoltare de Nord-Vest s-au plâns că aproape toate proiectele cu finanţare europeană au fost intermediate şi taxate de soţia lui Baba. În acelaşi timp, ministrul Mediului, Laszlo Borbely, are dosar la DNA pentru fapte de corupţie, iar ministrul Apărării Naţionale, Gabriel Oprea, are dosar la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru fapte de abuz în serviciu. Pe de altă parte, ministrul Afacerilor Externe, Cristian Diaconescu, are probleme legate de colaborarea cu Securitatea. Nici şeful noului şi magnificului Guvern, mult-lăudatul Mihai Răzvan Ungureanu, nu corespunde criteriilor de etică şi de competenţă reclamate de o asemenea funcţie. Deşi acum se declară dreapta, chiar cu o anumită fervoare şi ostentaţie, Ungureanu a avut o tinereţe comunistă timpurie, fiind şeful UTC pe Liceul Negruzzi din Iaşi şi fiind cooptat încă din anii de liceu în Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist, sub comanda Prinţişorului Nicu Ceauşescu. Ungureanu a ţinut să se remarce cu orice preţ la Congresul al XII-lea al UTC, când a rostit o cuvântare elogioasă la adresa secretarului general al PCR, Nicolae Ceauşescu, care a fost publicată de ziarul ''Scânteia tineretului'' din 19 mai 1985. De asemenea, Ungureanu s-a remarcat şi la ultimul congres al Partidului Comunist Român (Congresul al XIV-lea) care a avut loc în luna noiembrie 1989. Potrivit unor colegi de facultate a fost atât de ataşat comunismului încât nu numai că nu a participat la Revoluţia anticomunistă din decembrie 1989, dar în perioada 17-22 decembrie şi-a monitorizat cu atenţie colegii şi a întocmit liste cu studenţii protestatari, probabil cu scopul de a-i trage la răspundere cu mânie revoluţionară comunistă dacă revoluţia anticomunistă eşua. După ce Convenţia Democrată a câştigat alegerile parlamentare şi prezidenţiale în România în 1996, Ungureanu s-a înscris în PNL, partid care l-a promovat în funcţiile de secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe (1998- 2001) şi de ministru al Afacerilor Externe (2004-2007). Din păcate, în fruntea diplomaţiei române, Mihai Răzvan Ungureanu nu s-a remarcat prin nimic favorabil României şi românilor. Primul lucru pe care l-a făcut când a devenit ministru de externe a fost montarea portretului Anei Pauker fost ministru comunist de externe, (primul şi principalul comisar al comunismului sovietic în ţara noastră, distrugătoarea României postbelice) pe holurile Ministerului Afacerilor Externe. Ultimul lucru pe care l-a făcut ca ministru de externe a fost dublarea, printr-o ordonanţă de urgenţă, a salariului pe care urma să-l primească (8 000 de euro lunar) în postul pe care urma să plece la Viena (coordonator adjunct la Iniţiativa de cooperare pentru Europa de Sud-Est). Între acestea, Ungureanu a făcut mult rău României şi românilor din ţară şi din jur. La scurt timp după investirea sa ca ministru de externe, Ungureanu a semnat în 2005, cu ministrul de externe rus Serghei Lavrov, cel mai păgubos act din istoria postdecembristă a României, respectiv „Legea pentru ratificarea Protocolului dintre România şi Rusia privind inventarierea relaţiilor bilaterale". Şeful diplomaţiei române a declarat atunci că „Nu există probleme între România şi Rusia", prin actul respectiv uitându-se atât problema Basarabiei cât şi problema tezaurului românesc confiscat de Lenin în 1918. Fostul ambasador al României la Moscova, Dumitru Prunariu, a declarat în acest sens următoarele: „La numirea mea ca ambasador în Federaţia Rusă în 2004, reprezentanţi ai Parlamentului României au insistat pe o misiune permanentă a noastră legată de Federaţia Rusă, şi anume urmărirea problemei Tezaurului României, confiscat de bolşevici în 1918. Total surprinzător şi de neînţeles pentru mine nici acum, în aprilie 2005 am primit ordin scris de la MAE, trimis de dl. Leuştean în numele lui Mihai Răzvan Ungureanu, să nu mai abordez în niciun fel şi sub nicio formă problema Tezaurului". Ungureanu i-a dezamăgit pe românii din Basarabia şi când a declarat, în mai 2006, că cetăţenii din Republica Moldova vorbesc „o variantă a limbii române", un fel de „light Romania", dând astfel apă la moară celor care susţin că acolo nu trăiesc români ci moldoveni. Ungureanu i-a supărat şi pe românii din Ucraina (din Bucovina de Nord, din Ţinutul Herţa, precum şi din regiunile Odessa şi Transcarpatia) pentru că nu s-a preocupat nici măcar de implementarea puţinelor şi firavelor prevederi privind prezervarea limbii şi identităţii naţionale din ruşinosul tratat încheiat cu Ucraina în 1997, prin care România a renunţat la orice discuţii şi pretenţii teritoriale. Actualul său mentor politic, preşedintele Traian Băsescu, a acuzat într-o emisiune la TVR, în 31 martie 2008, politicienii care au negociat şi au semnat tratatul cu Ucraina în 1997 că ar fi lăsat interesul naţional după uşă, adăugând că din cauza proastei negocieri de atunci, România se judecă acum la Haga cu ţara vecină. Traian Băsescu a precizat că politicienii respectivi nu au ştiut să negocieze cu Ucraina şi au semnat în grabă şi după dictare un tratat dezavantajos, deşi cu alte ţări nu au fost semnate documente similare. Şi românii din Ungaria şi din Transilvania sunt supăraţi pe Mihai Răzvan Ungureanu pentru modul mişelesc şi păgubos în care a negociat recuperarea bunurilor Fundaţiei Gojdu din Budapesta, cu destinaţie testamentară pentru bursele românilor ortodocşi din Transilvania şi din Ungaria. În primul său an de ministeriat, Ungureanu a negociat pe furiş şi a semnat pe sub masă „Acordul referitor la înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare Gojdu", prin care a fost exclus moştenitorul testamentar, Biserica Ortodoxă Română. Acordul a fost semnat la Bucureşti, în data de 20 octombrie 2005, cu ocazia unei reuniuni comune a guvernelor României şi Ungariei, de către ministrul român de externe Mihai Răzvan Ungureanu şi de către omologul său ungar Ferenc Somogy, fiind ratificat de partea română prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 183/2005. Acest acord a fost negociat, semnat şi ratificat după ce, în decembrie 2004, Curţile Gojdu din Budapesta au trecut în proprietatea companiei israeliene Autoker Holding Rt, fiindu-i vândute de Primăria sectorului 7 din Budapesta. Avocatul Aurelian Pavelescu, pe atunci deputat al principalului partid de guvernământ (PDL), a declarat într-o emisiune la Radio România Actualităţi că Mihai Răzvan Ungureanu a prejudiciat statul român şi Biserica Ortodoxă Română de miliarde de dolari, susţinând că întreg acordul este de inspiraţie maghiară şi că poate fi calificat drept un act de hoţie şi de trădare naţională. Inspiraţia maghiară şi trădarea românească sunt confirmate de o declaraţie făcută în şedinţa Parlamentului Ungariei din 21 noiembrie 2005 de către deputatul FIDESZ, Nemeth Zsolt (secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe în primul guvern Viktor Orban şi ministru de externe în actualul guvern de la Budapesta): „Acordul dintre Ungaria şi România asupra problemelor averii Gojdu pune punct discuţiei prelungite de mulţi ani. Exemplul acestei probleme este că România renunţă la revendicarea bunurilor materiale, pe care a formulat-o în 1998, ba chiar şi anterior, în legătură cu averea lui Gojdu. Acest lucru înseamnă în acelaşi timp că partea română a acceptat punctul de vedere al Ungariei, conform căruia, în 1953, Tratatul de drept material a rezolvat chestiunea averii lui Gojdu". Mihai Răzvan Ungureanu a fost lăudat şi pentru că ar fi semnat Acordul privind acordarea unor facilităţi militare Statelor Unite ale Americii în România, primul acord în baza căruia au fost aduse trupe americane în ţara noastră (la baza aeriană Mihail Kogălniceanu din judeţul Constanţa), dar acest acord a fost negociat de doi miniştri din Guvernul Adrian Năstase, respectiv de ministrul de externe, Mircea Geoană, şi de ministrul Apărării Naţionale, Ioan Mircea Paşcu. Fostul purtător de cuvânt al Serviciului Român de Informaţii, scriitorul Nicolae Ulieru (care a avut cel mai lung mandat în acest sens după revoluţie, ocupând acest post sub directorul Virgil Măgureanu) a declarat public, în toamna anului 2009, că directorul SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, este agent străin – practic, o acuzaţie de trădare naţională – precizând că e gata să ofere probe în acest sens dacă va fi audiat de comisiile parlamentare de control ale SRI şi SIE. Ulieru a declarat că şeful SIE „a avut o ascensiune fulminantă pentru condiţia lui de tânăr istoric anonim de la Iaşi. A fost adus de Pleşu secretar de stat în Ministerul de Externe, a rămas secretar de stat şi în Guvernul Năstase, apoi a fost numit ministru de externe de către liberalul Călin Popescu Tăriceanu, recuzat de acesta pentru că nu i-a dat nişte documente, şi după ce a fost recuzat de premier, preşedintele l-a numit şeful SIE. Eu, când am auzit numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu la SIE, am avut o tresărire. Am spus: oare preşedintele chiar nu ştie cine-i omul acesta, sau SRI nu l-a informat?". Suspect a fost şi faptul că, în calitate de şef al SIE, Ungureanu a făcut intervenţii ca un avocat, cunoscut ca exponent al unui grup israelian de lobby şi ca şi colaborator al Mossad, să aibă acces de trei ori la teroristul Omar Hayssam în celulă fără ca procurorul de caz să-i dea aprobare, lucru care, în opinia lui Ulieru, nu face decât să confirme apartenenţa lui Ungureanu la un serviciu străin. Probabil aşa se explică că, printr-o hotărâre de guvern pe care a iniţiat-o şi a contrasemnat-o în calitate de director la SIE (HG nr. 665 din 3.06.2009, pentru modificarea valorii de inventar a unor imobile înscrise în domeniul public al statului şi aflate în administrarea SIE, publicată în Monitorul Oficial nr. 406/06/2009), Mihai Răzvan Ungureanu a desconspirat prosteşte (sau, poate, cu rea credinţă) 41 de locaţii secrete ale SIE din capitală şi din ţară. În concluzie, preşedintele Traian Băsescu a schimbat tusea cu junghiul prin desemnarea diplomatului istoric Mihai Răzvan Ungureanu în funcţia de prim ministru al Guvernului României în locul juristului filosof Emil Boc. A schimbat un democrat liberal actual cu un fost liberal. A schimbat un ardelean (din Cluj) cu un moldovean (din Iaşi). A schimbat un doctor în filosofie cu un doctor în istorie. A schimbat un utecist fruntaş, care a fost cooptat în anii studenţiei în Comitetul Central al UASCR, cu un utecist şi mai fruntaş, care a fost racolat în Comitetul Central al UTC din anii de liceu (amândoi servind sub comanda Prinţişorului Nicu Ceauşescu). A fost schimbat un profitor mai mic (care şi-a plimbat o fiică şi o nepoată cu un elicopter guvernamental) cu un profitor mai mare, având în vedere că soţia lui Ungureanu (stabilită ani buni la Viena) a primit o pleaşcă de 85 000 euro pe an de la OMV AG Austria (cumpărătoarea pachetului majoritar la Petrom) pentru servicii închipuite de consultanţă medicală. A fost schimbat şeful scorpionilor (portocalii) cu şeful spionilor (rozalii). Cu ce altceva s-a remarcat până acum Mihai Răzvan Ungureanu? Ca secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe şi apoi ca ministru de externe a ieşit în evidenţă doar prin limbajul său preţios, îmbibat cu neologisme şi sofisme, încât mulţi interlocutori români sau străini n-au prea înţeles ce vroia să spună. Singura lui cucerire pe plan extern este Bodo Homobach, înaltul comisar pentru Pactul de Stabilitate în Europa de Sud-Est, pe care l-a fermecat profund (la Viena, probabil pe valsurile Dunării). Ca politician (de dreapta, cu origini în PNL) s-a remarcat prin trădarea primului său binefăcător politic, premierul liberal Călin Popescu-Tăriceanu, în favoarea noului său binefăcător politic, preşedintele (de la stânga la dreapta) Traian Băsescu. Ca director al SIE, respectiv ca şef al spionilor români, s-a remarcat doar prin deconspirarea prostească a locaţiilor din ţară ale serviciului secret pe care-l conducea şi prin tăiatul frunzelor la câini. Îndeosebi la câinii generalului Predoiu, primul său adjunct şi şeful de facto al serviciului secret în fruntea căruia a fost plasat formal şi subliminal de binefăcătorul său de la Cotroceni. Preşedintele Băsescu ar trebui să ia aminte că, cu un an în urmă, omologul său autocrat din Egipt, Hosni Mubarak, a încercat să se salveze numindu-l vicepreşedinte al statului şi, totodată, şef al guvernului pe şeful suprem al serviciilor sale secrete, generalul Omar Suleiman (cel mai vechi şi mai apropiat colaborator al său şi omul CIA la Cairo), dar nu i-a fost de niciun folos. Senator Valer Marian PS: Pentru iluminarea mea şi a românilor pe care-i guvernează, îi adresez proaspătului premier Mihai Răzvan Ungureanu şi câteva întrebări: 1. De ce nu şi-a trecut în CV-ul său stufos, la limbi străine cunoscute, şi limba ebraică (pe care o cunoaşte mai bine decât limba maghiară, pe care a trecut-o)? 2. Dacă a fost sau este membru al vreunei organizaţii masonice şi ce grad sau funcţie deţine în aceasta? 3. Dacă a fost şantajat de SRI, de SIE sau de tutorele său politic de la Palatul Cotroceni cu nişte episoade de o anumită orientare sexuală petrecute la Iaşi (în anii '90), la Cernăuţi (în 2000, la Hotelul Ceremuş) şi la Viena (după 2000, la sediul Pactului de Stabilitate).

GUVERNARE DESEMNATĂ PRIN SOLUŢII EXPIRATE

Sub diktatul Palatului s-a stins flacăra impotentă a unui guvern amator şi s-a născut în condiţii meteo grele, noul guvern securizat şi hotărât să se angajeze în aplicarea urgentă a unor soluţii expirate. Fiind expresia unui risc guvernamental de profil maxim, noua echipă constituită, în miez de noapte, aruncă cu praf în ochii visătorilor de iluzii democratice şi încearcă să proiecteze imaginea unor feţe noi şi viguroase, capabile să ţină cârma scăpată definitiv şi irevocabil, din mâna marinarului . Filosofia „mama tuturor ştiinţelor” sau „gândirea care se gândeşte pe sine” reaminteşte celor care sunt interesaţi de evoluţia noastră că „Fiecare eveniment poartă cu el un mesaj similar şi reprezintă o consecinţă a unui proces mult mai important decât evenimentul în sine”. În spiritul celor enunţate, depunerea mandatului guvernului este evenimentul, detensionarea politică şi socială ar trebui să fie mesajul , iar ambele reprezintă consecinţa procesului dezastruos de guvernare. Prin naşterea în miez de noapte a noului guvern, principiul filosofic conform căruia procesul este mult mai important decât evenimentul în sine, este tratat cu scârbă politică şi aruncat la gunoi. În aceste zile de potenţială schimbare am reflectat mult asupra unor strategii politice care ar fi reuşit să folosească întregul potenţial al românilor pentru transformarea în bine a societăţii, în ansamblul său. Vedeam această schimbare însoţită de câteva inversări dramatice de actori politici şi situaţii care să transforme rapid înţelegerea, percepţia, experienţa şi revolta cetăţenilor într-un climat public echilibrat şi promiţător de speranţe. Lipsită de înţelepciunea politică şi civică, abandonată complet de popor şi exclusă din rezonanţa socială, alianţa portocalie, migratoare şi repetentă la examenul de conduită morală, a rămas agăţată de putere. Prin acest abuz, am fost din nou privaţi de dreptul de a beneficia de o cârmuire acceptată şi nu impusă. Alternativele pentru funcţia de premier au fost localizate din start, în sfera celor două servicii (interne şi externe), românii asistând la jocul de putere al serviciilor, arbitrat de preşedintele jucător. Prin deciziile palatului, deloc surprinzătoare pentru subsemnatul, am înţeles încă o dată că, societatea românească continuă să importe democraţie de peste ocean.

Dragi compatrioţi şi camarazi,

Vom trăi momente istorice de mare risc politic şi social, însoţite de persistenţa unor zgomote neplăcute şi dizgraţioase emanate din trompetele îmbuibate şi profitoare ale crizei artificial create. Lipsit de realismul şi înţelepciunea necesară, fostul premier Emil Boc, în ultimele clipe ale guvernării, a ţinut un discurs de nivelul clasei pregătitoare, operă a celui care a calculat acceleraţia şi puterea dumnezeiască a loviturii marinarului. Îmi asum riscul de a vă enerva şi redau conţinutul acestui discurs.

"După cum ştiţi, încă de săptămâna trecută, vă precizam faptul că, după încheierea vizitei delegaţiei Comisiei europene, FMI şi BM, guvernul trebuie să treacă într-o altă fază a evoluţiei sale politice. Şi este momentul unor decizii politice importante. Din acest punct de vedere vreau să vă comunic următorul lucru: am luat decizia de a depune mandatul guvernului. Am luat această decizie pentru a detensiona situaţia politică şi socială din ţară dar şi pentru a nu pierde ceea ce românii au câştigat cu atâtea suferinţe şi anume , stabilitatea economică a ţării.În câteva cuvinte aş vrea să le spunem românilor ce însemnă această stabilitate economică a ţării câştigată cu atâta greutate şi cu atât de multe dureri din partea oamenilor. Pentru anul 2011, România, după doi ani de cădere economică, 2009 şi 2010, încheie cu o creştere de aproape 2,5% una dintre cele mai mari creşteri din UE. Deci repet, după doi ani de cădere economică 2009, 2010, în 2011 avem una din cele mai mari creşteri din UE. Doi, pentru anul 2012, atât Comisia europeană cât şi FMI apreciază prin progresele date, că România va avea o creştere economică peste cea din zona euro. În al treilea rând, inflaţia este la cel mai scăzut nivel din ultimii 20 de ani. În al patrulea rând , avem cea mai mică datorie pe cap de locuitor din UE. Rata şomajului este cu două puncte sub media UE. Cursul euro/leu a rămas şi este stabil. Deficitul bugetar este sub control şi fără probleme de finanţare a acestuia. De asemenea, stabilitatea economică înseamnă că nu avem un risc de neplată a salariilor şi pensiilor. Şi nu în ultimul rând, stabilitatea economică a ţării înseamnă şansa în viitorul apropiat de mărire a salariilor şi pensiilor. Această stabilitate economică a ţării trbuie apărată cu orice preţ.......Am depus mandatul guvernului pentru că nu mă agăţ de putere.

Am declarat de multe ori acest lucru. Pentru mine contează mai puţin că rămân pe acest scaun câteva luni în plus, până la alegeri, în luna noiembrie. Dar pentru ţară este extrem de important să avem stabilitate economică şi să putem câştiga cu românii, prin efortul nostru comun. În aceşti ani de guvernare am luat decizii extrem de grele. Ştiu că pe foarte mulţi români i-am făcut să creadă că un guvern nu ia întodeauna cele mai bune decizii. Vreau însă să se ştie că acele măsuri au fost luate cu gândul la viitorul României, au fost luate nu pentru că am dorit, ci pentru că au trebuit. Fac apel la maturitatea clasei politice să treacă rapid prin Parlament , un nou guvern care să consolideze creşterea economică a ţării”

A fost prima şi ultima dată când, am reuşit să ascult un şir de cuvinte fără noimă rostite din graiul, atât de greu de suportat, în ultimii trei ani. Câteva analize sumare asupra discursului îmi provoacă, şi acum când scriu, o anumită revoltă interioară, pentru simplul motiv că, omul şi guvernul său, au distrus viaţa şi cariera multor cetăţeni. Din tot acest discurs rezultă ideea principală exprimată de către Stalin către Churchill, în timpul Conferinţei de la Ialta, 1945 „Moartea unui om este o tragedie. Moartea a milioane este statistică” (sunt convins că oratorul cu pricina nu o îmbrăţişează declarativ dar a aplicat-o drăceşte). Stabilitatea economică mult trâmbiţată de cel care era „cocoţat” de către Olteanu, în jilţul lui „Ştefan Reformatorul” nu semnifică altceva decât, scăderea deficitului bugetar prin exploatarea la sânge a celor săraci. Şi cum orice risc de exploatare apare atunci când cheltuielile bugetare sunt mai mari decât veniturile încasate, am să dau câteva explicaţii sumare asupra strategiei criminale de reducere a deficitului bugetar. În primul rând, toată incompetenţa guvernării a fost aruncată în mod tendenţios şi direct spre bugetari, cei care, aşezaţi la baza şi sub ordinul statului, au asigurat, de-a lungul istoriei, funcţiile de bază ale acestuia. Salariile mizerabile din învăţământ, sănătate, administraţie, poliţie, armată, cultură, au fost tăiate brutal şi rapid cu 40% reducând implicit cu acelaşi procent, potenţialul psihic de susţinere a statului de către slujitorii săi. Prin banii luaţi cu japca, fără niciun fel de jenă, din buzunarele bugetarilor şi pensionarilor militari , guvernanţii portocalii şi-au luat un interval de siguranţă suficient de mare, pentru a plămădi în laboratoarele incompetenţei, cele mai radicale politici fiscale şi bugetare. Mecanismul austerităţii a fost analizat de mai mulţi laureaţi ai Premiului Nobel în economie. Concluzia lor a fost aceea că, este o mare greşeală să ieşi din criză prin austeritate. Pornind de la premisa că trebuie să reduci cu orice preţ deficitele lovind în cererea de consum prin tăierea salariilor, n-ai cum să ajungi la relansare economică. Sectorul privat, responsabil în proporţie de 80% de dezastrul economic, a fost protejat, cea mai mare parte a întreprinzătorilor declarând timp de trei ani „profit zero” şi producând evaziune maximă. Politica bugetară a fost permanent orientată tendenţios spre clienţii oneşti faţă de guvernanţi şi oneroşi în relaţiile contractuale cu statul. Averile au fost protejate prin neimpozitare suplimentară, profitul a fost stabilizat, sărăcia a fost generalizată. Militarii în rezervă şi-au pierdut dreptul la muncă pe tarlaua statului fiind îndemnaţi de cetăţeanul Emil Boc să meargă în sectorul privat la „fabrica de împachetat fum”. Multe familii au fost nenorocite prin disponibilizările iresponsabile trâmbiţate prin nesuferitul rânjet portocaliu. Premierul demisionar a încercat să explice românilor ce însemnă această „stabilitate economică câştigată de români prin trudă şi suferinţă”. În primul rând, o scădere cu 5,36% a PIB în ianuarie 2011, faţă de decembrie 2008. În al doilea rând, o creştere a datoriei externe de la 44 miliarde euro în decembrie 2008, la 88 miliarde euro în ianuarie 2011. În al treilea rând, o scădere a investiţiilor străine directe de la 9,5 miliarde euro în decembrie 2008, la 1,6 miliarde euro în ianuarie 2011. De aici şi creşterea şomajului de la 6% la 7,4%. Cetăţeanul Emil Boc a omis să ne spună care este gradul de evaziune fiscală patronată de „Regină”, care sunt pierderile Romgaz în anul 2011 şi cheltuielile suplimentare de la buget generate de dezordinea şi reaua intenţie în contractarea necesarului de gaz de la Gazprom. Sute de milioane de dolari „au fost aruncate în vânt” în timp ce bugetarii au fost nenorociţi pentru câţiva euro, echivalentul a 10% din valoarea evaziunii fiscale. Creşterea economică, inflaţia, rata şomajului şi PIB pe cap de locuitor sunt indicatori relativi şi am să mă explic. Pe timpul „împuşcatului regretat” am participat la Congresul Ţărănimii şi am ascultat rapoartele a doi preşedinţi de CAP-uri. Unul raporta creşterea productivităţii (nr capete) cu 30%, iar celălalt cu 100% (era vorba de creşterea oilor). Primul avea 10.000 de oi şi avea o creştere de 3333 de capete pe an iar celălalt avea 400 de oi şi creşterea era tot de 400 de capete. Aşa este şi cu creşterea economică a României comparativ cu cea a Germaniei. Avem cea mai mică rată a inflaţiei şi cea mai mare creştere a preţului la benzină. Dacă în decembrie 2008, preţul unui litru la benzină era de 2,80 lei (0,70 euro/ litru) în ianuarie 2012, preţul este de 5,57 lei (1,28 euro/litru) deci o creştere cu 80%, cea mai mare din UE. De aici pornesc toate preţurile, celelalte enunţuri de performanţă sunt manipulări. Rata şomajului a crescut în trei ani cu 25% adică de la 6% la 7,4%. Mai adăugaţi încă 10 % din forţa activă care lucrează la negru, în ograda patronilor evazionişti. Pe durata a trei ani, aproximativ 300.000 de cetăţeni români au plecat să lucreze peste hotare, la vedere sau la negru. Aceştia s-au adăugat celor trei milioane care sunt deja incluşi în piaţa europeană a muncii. Liberalizarea pieţei muncii şi evaziunea fiscală tacit acceptată, au mascat 35% din rata reală a şomajului rămânând la suprafaţă doar 7,4%. Principala contribuţie la creşterea PIB pe cap de locuitor a avut-o populaţia României care a scăzut fie prin migraţie, fie pe cale naturală accelerată de reformele lui Boc. Tot în aceşti ani de guvernare statul a irosit o cantitate enormă de bani, peste 20 de miliarde de euro, proveniţi de la FMI şi Comisia europeană. Avem o evaziune estimată anual la 15 miliarde de euro. N-ar fi trebuit să ne împrumutăm deloc. Există însă o categorie privilegiată, restrânsă, care beneficiază din plin de pe urma evaziunii. La aceste sume mai adăugăm miliardele de euro rezultate din creşterea TVA şi tăierile de salarii şi pensii. Cu neobrăzare şi lipsă de respect faţă de cetăţeni, camarila portocalie s-a înghesuit în locurile de tăiere a panglicilor la proiectele începute şi nefinalizate. Ne-au lăsat datori vânduţi. În industrie avem doar câţiva "actori" importanţi la ora actuală. Iar dacă ne referim la resurse, exceptând gazul natural, toate sunt în mâna companiilor străine. Băncile şi resursele energetice sunt controlate, aproape în întregime, de companii străine. Din acest punct de vedere am putea spune că avem un statut de colonie. În lipsa unei clase de mijloc şi prin generalizarea sărăciei pentru majoritatea populaţiei , tragem concluzia că guvernul Boc ne-a lăsat moştenire un regim oligarhic. Pe acest fond de „bunăstare generală”, statul şi funcţiile sale au intrat în derivă. În acest context nefavorabil reformelor, preşedintele jucător a conceput şi promovat din palat, operaţiunea de modernizare şi reconstrucţie a statului. Reconstrucţia oricărui stat de pe planetă vizează două obiective strategice generale: redimensionarea funcţiilor statului în conformitate cu noul context regional şi mondial; aducerea capacităţilor instituţiilor statului la nivelul acestor funcţii. Cele două obiective strategice au fost compromise conceptual şi faptic în lipsa unui suport popular şi a unui consens parlamentar. În consecinţă, au fost asumate principalele legi organice destinate stabilirii şi redimensionării funcţiilor statului şi au fost căpuşate instituţiile acestuia cu incompetenţi, clienţi şi mafioţi. Exemple sunt multiple, vă recomand să rememoraţi cazul primarului din Cluj, cazul ministrului muncii şi cel al actualului şef al ANAF suspectat de DNA, pentru instigare la evaziune fiscală. În concluzie, discursul premierului demisionar a fost o licitaţie de minciuni şi promisiuni neîndeplinite! Emil Boc a depus mandatul pentru a rămâne agăţat de putere. Imediat a trecut la cârma partidului şi a desemnat principalii urmaşi. Conform principiului ”după mine potopul” a exclus din ecuaţia guvernamentală toţi colegii din echipa portocalie. Încă de pe vremea când ocupa „jilţul de premier”, a identificat o serie de inamici politici , fapt pentru care , din ecuaţia guvernamentală a exclus seniorii şi a promovat tineretul consilier supus şi energic. Un tineret extrem de bogat având case, apartamente, case de vacanţă, maşini, terenuri, bijuterii, bani în conturi, tablouri şi obiecte de artă, acţiuni la Arlo Slatina, BRD – GSG, SIF Banat Crişana Arad, Transelectica şi Transgaz SA Mediaş, ceasuri şi investiţii imobiliare, etc. Cu o medie de vârstă de 37 de ani, noii demnitari extrem de bogaţi, vor să schimbe la faţă întreaga Românie. Legaţi ombilical de seniorii portocalii şi de structurile PDL, cărora le datorează prosperitatea imensă şi abuzivă atât pentru ei cât şi pentru rudele lor, aceşti tineri au avut căile deschise către banul public. Este puţin probabil, ca noua garnitură propusă să auditeze activitatea foştilor miniştri şi să prezinte public escrocheriile şi fraudele produse. Prin urmare, tot Emil Boc şi garnitura veche vor lua deciziile de cheltuire a banului public. Atunci când s-a pus problema miniştrilor din UDMR şi UNPR s-a activat riscul unui dezechilibru parlamentar şi perspectiva suspendării imediate a şefului de la Cotroceni. Prin urmare spaţiul de negociere al celor două formaţiuni politice a crescut substanţial, partidul portocaliu „fiind în corzi”. Acest element demonstrează evident că singura raţiune a demiterii guvernului este agăţarea de putere a haitei portocalii , pentru încă câteva luni. Dar pentru că Dumnezeu nu face minuni în favoarea celor care au distrus naţia, următoarele luni de putere vor aduce la suprafaţă, noi fapte de fraudă şi corupţie, greu de decontat.

Dragi camarazi,

Mutaţiile de pe scena politică vor fi greu de anticipat. Sunt în joc interese oculte, puteri externe, bani mulţi şi fapte penale acoperite. Tânărul istoric din fruntea guvernului va trece prin „furcile caudine” dacă va încerca cea mai mică abatere de la linia partidului. UDMR, fidelă electoratului maghiar, va continua politica duplicitară cochetând cu opoziţia şi sprijinind coaliţia aflată la putere. În măsura în care opoziţia va lansa intens şi repetat mesajul de excludere a UDMR din viitorul guvern constituit după alegeri, liderii maghiari vor cântări mai serios actuala şansă de ieşire din coaliţie. Acest demers vizează şi grupul minorităţilor naţionale care, în momentul de faţă este în „aşteptare strategică”. Cu aceste două grupări politice se poate negocia oficial, pentru căderea guvernului în Parlament. Cât priveşte grupul politic la traseiştilor din UNPR, acesta se va orienta către un sistem de coagulare politică cu alte forţe rătăcite prin labirintul scenei politice, nici vorbă de o apropiere faţă de opoziţie. Luaţi individual, în afară de „reputatul fost ministru al muncii provenit din sindicat” şi domnul Oprea militarul activ şi şef de partid, cu toţi ceilalţi, se poate negocia. Opoziţia unită poate influenţa decisiv votul în Parlament cu sprijinul cetăţenilor protestatari din pieţele marilor oraşe. Probabil această soluţie va fi luată în calcul în strategiile ambelor tabere. Din aceste considerente, principala preocupare a noului guvern va fi emiterea unor mesaje , dătătoare de speranţe benefice, pentru nivelul de trai. Dacă vor muşca din „momeala otrăvită” cetăţenii vor continua să trăiască Odissea sărăciei şi drama rapsodului popular grec, nevăzător, Homer. După cum observaţi şi dumneavoastră nici „partidul Tribunului” nu iese la rampă cu ceva negocieri. Preocupat, în exces, cu problemele europarlamentare probabil, va emite un punct de vedere când „zarurile vor fi aruncate”. Dar gerul şi condiţiile meteo vor înceta în 5 -7 zile. Va veni primăvara şi sufletele românilor (cuvânt cu mare semnificaţie electorală pentru cetăţeanul Emil Boc) se vor umple de speranţă crezând într-un viitor mai bun. „Jos Bosescu” va deveni ecoul de rezonanţă civică care va desfunda urechile fudule şi nepăsătoare ale liderilor portocalii. Ca simpli cetăţeni deposedaţi de dreptul la muncă şi un trai mai bun, vom acţiona fiecare după cum ne dictează conştiinţa, înduioşaţi de grija părintească cu care ne-au crescut unora pensiile sau revoltaţi de ura instinctuală cu care ne-au terfelit demnitatea. Personal, voi continua să-l întreb pe cetăţeanul Emil Boc „de ce mi-a trimis în ultima lună cinci (5) decizii de pensionare, toate greşite?”. Voi continua acţiunile în instanţele europene pentru recâştigarea demnităţii de general. Şi, din când în când, voi mai scrie câte ceva referitor la pribegia noastră, a militarilor în rezervă, prin mizerabila democraţie portocalie. În anul 2009, când am editat lucrarea „Criza Democraţiei” previzionând principalele derapaje ale acesteia în regimul Băsescu – Boc, simţeam o oarecare strângere de inimă că i-am acuzat prea sever. Astăzi, după cele trăite de mine şi camarazii mei, simt că am fost mult prea indulgent. Dar nu-i nimic mai sunt zile şi nopţi!

Dragi camarazi,

Sindicatul nostru militar a avut, are şi va avea un rol deosebit în menţinerea coloanei vertebrale a demnităţii naţionale, în timpul acestor vremuri ciudate, create de lăcomia banului şi dispreţul îmbuibaţilor. Vom avea de înfruntat multe alte evenimente nedorite, vom fi permanent în atenţia celor care apreciază extrem de incisivă şi hotărâtă, acţiunea noastră. Am constituit modele pentru cetăţeni, acum suntem aliaţi într-o platformă civică de mare amploare. Încercările de zdruncinare şi destructurare a unităţii poporului român, aducerea pe esichierul politic a unor personaje, cu grave carenţe comportamentale, uşor de compromis, tocmai pentru a fi dirijate într-un anumit sens, lupta dintre carteluri şi instituţiile statului naţional, reţelele şi grupurile de interese oculte, mafia organizată în complicatul mecanism al infracţiunilor, grupurile financiar politice transpartinice, uriaşele profituri de miliarde de euro scoase din ţară, paralizarea pieţei petrolului, metalurgiei, agriculturii, imobiliare, nu ar fi fost posibile dacă guvernanţii nu răspundeau cu promptitudine la ofertele externe. Războiul mediatic de dezinformare a exemplificat ţări care au mari împrumuturi, dar un nivel de trai mai crescut, sugerîndu-se că o ţară se poate dezvolta prin împrumuturi înrobitoare. De altfel, aşa cum vedem comportamentul lui Jeffrey Franks (şeful misiunii FMI pentru România) principala formă de control al unei ţări este cea financiară. Crearea unui sistem economic mondial , un sistem care va afecta slujbele, preţurile, libertatea indivizilor bate la uşa naţiunilor. Scurgerile financiare din ţară, preluarea acestora la datoria publică, falimentul IMM-urilor prin impozitul forfetar, toate relele petrecute în România post – decembristă poartă amprenta incompetenţei unei părţi din clasa politică . Dar cea mai mare catastrofă a fost vanzarea pachetului de 75% din actiunile Rompetrol, evaluat la 3,6 miliarde de dolari, catre grupul Kaz Munai Gaz, detinut de statul Kazahstan. Prezentată drept a doua mare tranzacţie din Romania, după privatizarea BCR (Banca Comerciala Romana a fost cumparata la sfarsitul anului 2005 de grupul austriac Erste, pentru 3,75 de miliarde de euro), 

Rompetrol era „nava amiral” a comertului exterior românesc. Fiind singurul actor economic strategic specializat în petrol şi gaze care activa cu succes pe piaţa mondială a adus în ţară milioane de dolari rezultaţi din lucrările de foraj şi construcţii-montaj în domeniul petrolier, executate în diverse ţări ale lumii. “Afacerea Rompetrol a fost concepută din start ca baza a unei strategii de destructurare a economiei naţionale, căci ea a reprezentat începutul unei serii de lovituri succesive, care au dus la lichidarea întregului patrimoniu petrolier al României, una dintre averile strategice ale ţării fiind înstrainată prin jaf”.

Acum se joacă la poker zăcămintele uriaşe din Roşia Montană. Pentru reuşita proiectului companiei “Roşia Montană Gold Corporation”, proiect ce presupune folosirea cianurii în procesul de extragere a aurului, în toată media românească (video, audio şi scrisă) au fost propagate în mod deliberat, minciuni şi dezinformări asupra beneficiilor previzionate. Au fost omise aspectele legate de distrugerea valorilor istorice, culturale, ecologice, de mediu , de patrimoniu şi arheologice. Cu toată împotrivirea societății civile, a mediilor academice şi intelectuale, a Bisericii şi unei părţi a comunităţii din Roşia Montană, firma canadiană, împreună cu statul român, prin reprezentanții săi din Guvern şi Preşedinţie (inclusiv preşedintele Traian Băsescu), continuă să facă lobby şi propagandă acestui proiect. Dacă aveţi "sânge în instalaţii"stimaţi guvernanţi, faceţi din Roşia Montană un proiect de investiţie românească!

Iată dragi camarazi pentru ce s-a constituit SCMD. Poate unitatea noastră va renaşte spiritul de solidaritate şi demnitate naţională, iar românii vor deveni tot mai siguri şi prosperi la ei acasă. Aşa ne-au perceput şi cetăţenii ţării şi din aceste considerente de trăire demnă şi simţire patriotică sunt permanent alături de noi. Pe 24 ianuarie, în Piaţa Victoriei, prin numărul şi comportamentul societăţii civile, am demonstrat românilor că avem forţa echivalentă a opoziţiei unite. Noi nu luptăm în stradă pentru mărirea pensiilor ci pentru recâştigarea demnităţii naţionale. De această dată, eu mizez pe renaşterea sentimentelor de solidaritate politică în parlamentul României, renaşterea interesului naţional şi recuzarea amatorilor care doresc să alcătuiască gaşca guvernamentală din eşalonul al doilea portocaliu. Ataşat permanent de strategia SCMD, vă adresez mesajul de solidaritate atât acelora mulţumiţi de revizuire cât şi acelora cu care vom continua lupta de recâştigare a demnităţii. Deocamdată iniţiativa strategică ne aparţine în totalitate.

PREŞEDINTELE SCMD, FILIALA 1 BRAŞOV
Gl.mr.(r) prof univ. Petrişor Mandu
dr. în Ştiinţe Economice
dr. în Ştiinţe Militare

Chemare la miting

FEDERAŢIA NAŢIONALĂ „UNIREA” A

PENSIONARILOR DIN ROMÂNIA

Piaţa Gării de Nord, Nr. 1, Sector 1, Bucureşti

CIF 9334950

Tel / Fax:  0314328948; 0314328949

Mobil: 0730757735;

Email: federatiaunirea@yahoo.com   

CONSILIUL  NAŢIONAL AL SOCIETĂŢII CIVILE

(vă rugăm să transmiteţi prezentul material tuturor asociaţiilor şi ONG-urilor care fac parte din platforma civică)

 

            Vă adresăm rugămintea ca în spirit de unitate şi solidaritate să participaţi la adunarea publică de protest a pensionarilor CFR, ce va avea loc  în data de 16 februarie 2012 între orele 10:00 şi 12:00  în parcul din faţa Gării de Nord şi a Ministerului Transporturilor, pentru redobândirea drepturilor la permisele gratuite pe CFR, precum şi alte nemulţumiri ale pensionarilor, organizată de cele două asociaţii a pensionarilor CFR, ce fac parte din platforma civică.

            Adunarea publică de protest a fost aprobată de primarul general Oprescu Sorin cu nr. 1056555/308/06,02,2012.

            Numai uniţi şi solidari în cadrul platformei noastre civice vom reuşi să redobândim drepturile democratice.

            UNITATE ŞI SOLIDARITATE!

Preşedinte,

Federaţie

Dumitru Cojanu